Luna iulie este una dintre cele mai bune perioade pentru recoltarea plantelor medicinale și aromatice. Căldura, lumina puternică și înflorirea abundentă favorizează acumularea uleiurilor volatile și a altor compuși activi în flori, frunze și vârfurile tinere ale plantelor.
Momentul recoltării contează însă la fel de mult ca alegerea plantei. În general, plantele se culeg în zile uscate, după ce roua s-a evaporat, dar înainte de orele cu temperaturi foarte ridicate. Se aleg exemplarele sănătoase, curate, fără urme de boli, praf sau tratamente chimice.
Sunătoarea
Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale ale verii. Se recunoaște după florile galbene, cu numeroase stamine, care apar de obicei în vârful tulpinilor.
În scop medicinal se recoltează partea superioară a plantei, mai ales vârfurile cu flori și frunze tinere. Recoltarea se face la începutul sau în perioada de maximă înflorire, când florile sunt bine deschise.
Sunătoarea este folosită în mod tradițional pentru stări de neliniște, disconfort digestiv și îngrijirea pielii. Din plantă se prepară ceaiuri, macerate și uleiuri pentru uz extern.
Planta trebuie uscată la umbră, în strat subțire, într-un loc bine aerisit. Expunerea directă la soare poate reduce calitatea produsului uscat.
Sunătoarea poate interacționa cu mai multe medicamente, inclusiv anticoncepționale, anticoagulante, antidepresive și unele tratamente pentru inimă. Administrarea internă trebuie discutată cu un medic sau farmacist în cazul persoanelor aflate sub tratament.
Gălbenelele
Gălbenelele înfloresc abundent în timpul verii și pot fi recoltate treptat, pe măsură ce apar flori noi. Se culeg florile complet deschise, de culoare portocalie sau galben intens.
Recoltarea regulată poate stimula planta să producă noi flori. Este indicat ca florile să fie culese într-o zi uscată, după dispariția umezelii de dimineață.
Gălbenelele sunt folosite mai ales în preparate destinate pielii. Din flori se obțin infuzii, unguente, creme și uleiuri utilizate tradițional pentru iritații, răni superficiale, piele uscată sau sensibilă.
Florile se usucă rapid, într-un singur strat, într-un spațiu ferit de lumină directă. Dacă rămân umede, își pot pierde culoarea și pot mucegăi.
Sânzienele
Sânzienele, cunoscute și sub numele de drăgaică în unele regiuni, înfloresc vara și pot fi întâlnite pe pajiști, la marginea pădurilor și în zonele însorite.
Pentru utilizare tradițională se recoltează partea superioară înflorită. Tulpinile se taie cu foarfeca, fără a smulge planta din rădăcină. Astfel, exemplarele pot continua să se dezvolte și să se înmulțească.
Sânzienele sunt folosite în medicina populară în preparate pentru susținerea funcției renale, a sistemului limfatic și a echilibrului endocrin. Aceste întrebuințări sunt tradiționale și nu înlocuiesc tratamentele prescrise de medic.
Plantele se leagă în buchete mici sau se întind în strat subțire. Uscarea se face la umbră, într-un loc aerisit.
Mușețelul
Mușețelul se recoltează atunci când florile sunt bine formate, cu petalele albe deschise și centrul galben bine dezvoltat. Florile trecute sau brunificate nu sunt potrivite pentru păstrare.
Se culeg doar capitulele florale, de preferat cu o codiță foarte scurtă. Recoltarea se poate repeta la câteva zile, deoarece plantele nu înfloresc toate în același timp.
Ceaiul de mușețel este folosit frecvent pentru disconfort digestiv, balonare și stări de tensiune. Extern, infuzia poate fi utilizată pentru comprese sau spălarea delicată a pielii.
Florile sunt sensibile și trebuie uscate repede, fără a fi îngrămădite. În timpul uscării nu trebuie întoarse foarte des, deoarece se pot sfărâma.
Persoanele alergice la plante din familia Asteraceae, cum sunt ambrozia, margaretele sau crizantemele, trebuie să folosească mușețelul cu prudență.
Lavanda
Lavanda se recoltează pentru flori și uleiurile volatile pe care acestea le conțin. Tijele florale se taie atunci când majoritatea florilor sunt deschise, dar înainte ca inflorescențele să înceapă să se usuce pe plantă.
Recoltarea se face pe timp uscat. Tijele se taie cu foarfeca, fără a afecta partea lemnoasă a tufei.
Lavanda este folosită pentru parfumarea încăperilor și a textilelor, dar și în ceaiuri, săculeți aromatici sau băi relaxante. Mirosul său este asociat cu relaxarea și pregătirea pentru somn.
Tijele pot fi legate în buchete mici și atârnate cu florile în jos. Locul trebuie să fie uscat, umbros și bine ventilat.
Menta
Menta poate fi recoltată de mai multe ori pe parcursul verii. Cele mai aromate frunze se obțin înainte de înflorirea completă sau la începutul acesteia.
Se culeg frunzele sănătoase sau se taie ramurile tinere, la câțiva centimetri deasupra solului. Planta poate produce ulterior lăstari noi.
Menta este folosită în ceaiuri pentru digestie, greață ușoară și senzația de balonare. Frunzele pot fi adăugate și în limonade, salate, deserturi sau sosuri.
Pentru uscare, ramurile se așază în strat subțire sau se leagă în buchete mici. După uscarea completă, frunzele se desprind de pe tulpini și se păstrează în recipiente închise.
Menta poate agrava simptomele unor persoane cu reflux gastroesofagian. Uleiul esențial nu trebuie administrat intern fără recomandare de specialitate.
Cimbrișorul
Cimbrișorul crește în zone însorite, pe pajiști și terenuri mai uscate. Se recoltează partea aeriană înflorită, fără rădăcină și fără porțiunile lemnoase.
Planta este utilizată tradițional în ceaiuri pentru tuse, răceli și digestie dificilă. Aroma sa este intensă, iar infuzia poate fi consumată simplă sau în amestec cu alte plante.
Recoltarea se face în zile călduroase și uscate, când planta este înflorită. Cimbrișorul se usucă la umbră și se păstrează întreg sau mărunțit doar înainte de folosire.
Este important să nu fie confundat cu alte plante asemănătoare. Recoltarea din flora spontană trebuie făcută doar atunci când identificarea este sigură.
Oregano sau șovârv
Oregano, cunoscut în flora spontană și sub numele de șovârv, se recoltează în perioada de înflorire. Se taie vârfurile florifere și frunzele tinere, în zile uscate.
Planta este folosită atât ca aromă în bucătărie, cât și în ceaiuri tradiționale pentru tuse, digestie și susținerea organismului în perioadele reci.
Tulpinile se pot usca în buchete mici, suspendate într-un loc umbros. După uscare, frunzele și florile se desprind și se depozitează în recipiente bine închise.
Pentru uz culinar, oregano poate fi folosit în sosuri, preparate cu roșii, legume, carne și brânzeturi.
Reguli pentru recoltarea corectă
Plantele nu trebuie culese de pe marginea drumurilor, din apropierea zonelor industriale, a terenurilor stropite cu pesticide sau a locurilor frecventate de animale.
Nu se recoltează plante rare, protejate sau exemplare izolate. Dintr-o zonă se ia doar o parte din plante, astfel încât populația să se poată reface.
Este recomandată folosirea unei foarfeci curate și a unui coș sau a unei pungi din hârtie. Pungile din plastic pot favoriza încălzirea și fermentarea plantelor proaspăt culese.
Cum se usucă și se păstrează plantele
Plantele se curăță de impurități și se întind în strat subțire, pe hârtie curată, site sau pânză. În mod obișnuit, nu se spală înainte de uscare, deoarece umezeala suplimentară crește riscul de mucegai.
Florile și frunzele se usucă la umbră, într-un spațiu bine ventilat. Sunt complet uscate atunci când frunzele devin casante, iar tulpinile subțiri se rup ușor.
După uscare, plantele se păstrează separat, în borcane închise, pungi din hârtie sau cutii curate. Fiecare recipient ar trebui etichetat cu numele plantei și data recoltării.
Produsele care își schimbă mirosul, culoarea sau prezintă urme de umezeală și mucegai trebuie aruncate.
Plantele medicinale pot completa alimentația și îngrijirea obișnuită, dar nu înlocuiesc investigațiile și tratamentele medicale. Femeile însărcinate, copiii, persoanele cu boli cronice și cele care urmează tratamente ar trebui să ceară sfatul unui specialist înainte de administrarea internă.
