Departe de oraşele agomerate, în vârful unui deal din satul vâlcean Hotăroaia, se înalţă, parcă vrând să atingă cerul, o casă pe care sunt pictate păpuşi şi flori divers colorate. Casa, ce pare de turtă dulce, îndulceşte privirile de mai bine de şapte decenii
Foarte puţini oameni ştiu de existenţa casei cu păpuşi, care este ridicată pe culmile înalte ale dealului din spatele satului Hotăroia al comunei vâlcene Roşiile. Un drum pietruit ce te plimbă prin pădurea deasă îţi dă posibilitatea să admiri o livadă de pruni şi într-un final te lasă să descoperi grandoarea casei pe care sunt pictate păpuşi, flori şi animale. Când îţi arunci privirea spre acoperişul zugrăvit în culorile curcubeului, vezi nişte litere ce îţi dezvăluie cine este proprietarul. Dumitru Şocaş a moştenit casa de la tatăl lui încă din anul 1937 şi, fiind pasionat de pictură şi teatru, s-a apucat să-şi zugrăvească exteriorul locuinţei în culori vii şi a reuşit să deseneze flori şi păpuşi. Toate picturile au fost realizate treptat, sporindu-şi numărul de la un an la altul.
Omul, acum pensionar, a început încă din tinereţe să picteze casa bucată cu bucată. Mai întâi a colorat florile de pe tavan şi apoi a început să facă feţele păpuşilor din ipsos, pe care le-a aplicat deasupra geamurilor. În casa ce arată ca scoasă dintr-un basm nu locuieşte nimeni. Bărbatul stă în Bucureşti şi vine aici numai ca să mai picteze puţin casa, să aibă grijă de florile din curte şi să se relaxeze respirând aer curat. Nu-l găsim acasă, dar peste drum stă sora lui, Elisabeta Diaconu, care ne povesteşte încântată despre pasiunea fratelui său: „În fiecare an schimbă culorile casei, anul trecut era vopsită cu albastru, anul acesta e cu galben şi verde. De când era copil îi plăcea să facă desene pe casă şi întotdeauna a folosit culori deschise, nu-i plac nuanţele închise“. Femeia ne povesteşte că Dumitru Şocaş nu locuieşte permanent aici, dar are mare grijă de locul acesta: „Vine şi stă câteva săptămâni sau o lună şi după aceea pleacă. De câte ori ajunge acasă, ia pensula şi începe să mai tragă o linie, să mai deseneze ceva. Nu ştiu dacă o să vină să stea în permanenţă aici, dar de casă o să se ocupe mereu pentru că e o pasiune din copilărie“.
Omul are doi copii care mai vin să vadă casa, dar nici ei nu locuiesc aici pentru că „fiecare are serviciu şi amândoi trăiesc la oraş. Nici fata, nici băiatul nu stau aici mai mult de câteva zile“, povesteşte sora lui Dumitru Şocaş. Bărbatul a lucrat toată viaţa pe şantier, niciodată nu a făcut cursuri de pictură, dar, cu toate astea, a reuşit să-şi picteze casa şi să facă diverse desene şi figuri geometrice pe exteriorul clădirii. „A lucrat pe şantier, nu a făcut nici un curs de pictură, pur şi simplu îi place să facă asta. Un simplu muncitor pe şantier, un om obişnuit care a încercat să-şi picteze casa după bunul plac“, ne povesteşte Elisabeta Diaconu.
Curtea casei este şi ea frumos aranjată, plină de flori, iarba e tăiată şi copacii îngrijiţi. Toate acestea completează peisajul de poveste. Lângă construcţie este bucătăria de vară, care nu a scăpat nepictată. Încăperea este făcută numai din lemn, iar scândurile sunt vopsite diferit, proprietarul reuşind să creeze un joc de culori pe dungi verticale. Nişte capace de borcan stau mândru aplicate pe la jumătatea peretelui. Acoperişul este vopsit în nuanţe de roşu, albastru şi verde. Fiecare scândură din gard are altă culoare, iar pe poartă sunt pictate motive populare din iile ţărăneşti.
Sursa: gsd.ro
