Imaginați-vă o situație: soțul vine acasă de la serviciu, este întâmpinat de soţia sa care radiază de fericire, îmbrăcată într-o rochie superbă și o casă perfect curată. Îl servește cu o cină delicioasă, înainte de a merge la culcare îi face un masaj relaxant și ascultă cu entuziasm poveștile lui despre muncă, ambuteiaje și viitoarea conferință. Noaptea, orice dorință s*xuală la alegerea lui. Și așa în fiecare zi. Este un vis sau o utopie dură
Soţia ideală – de unde apare?
În opinia psihologilor, necesitatea de a fi comodă apare încă din copilărie. De obicei, acestea sunt fetițe bune, pe care părinții nu le-au auzit. Ele nu au fost întrebate ce-şi doresc cu adevărat, ci li se spunea cum e corect. Ele știau exact ce este “bine” şi ce este “rău”.
Într-o familie sănătoasă, copilul crește într-o atmosferă de iubire necondiționată: este iubit și acceptat pur și simplu pentru ceea ce este. Dacă lăudați copilul numai atunci când face ceva “corect”, el înțelege: iubirea este o răsplată pentru un comportament bun. Astfel de copii învață să fie comozi și nu înțeleg că în relațiile sănătoase și sincere nu există aceste condiții. Femeia “ideală”, de regulă, nu știe cum este ea cu adevărat. În copilărie ea nu a avut ocazia să se cunoască.
Omul nu poate fi numai “bun” sau “rău”. Uneori putem fi oameni foarte neplăcuți, iar uneori, suntem cei mai buni din lume. Și trebuie să ne acceptăm că suntem atât de diferiți. Dacă în copilărie părinții doreau să ne vadă doar corecți, nu vom învăța să acceptăm că putem fi şi altfel. În același timp, partea noastră întunecată nu dispare nicăieri, ea continuă să existe împreună cu noi, ascunsă de privirile superficiale.
Cum se manifestă în relația cu bărbatul?
Această femeie în relația cu bărbatul de asemenea, va fi ideală, pentru a se simţi protejată: atât timp cât e bună, ea este iubită. Pe acest model se construiește psihologia vedică, unde femeia este învățată să pună bărbatul în centrul vieții sale și să fie o soție supusă, umilă. Aceste relații nu pot fi sigure și durabile: ele de la început nu sunt egale, pentru că nu sunt construite pe parteneriat.
Într-un cuplu “ideal” nu este și nu poate fi iubire, sub masca ei se ascunde dependența.
De exemplu, o fată dintr-o familie săracă întâlnește un bărbat bogat. Ea se va adapta dorințelor lui, doar pentru a-i câștiga dragostea, care în această situație va fi exprimată în securitatea materială.
Rolul soției ideale este și manipularea. Femeia se comportă nu aşa cum ar vrea ea, ci așa cum “trebuie”. Ea are nevoie de “ceva” de la soțul ei și încearcă să obțină acest lucru, fără să-şi scoată vreodată masca soției “bune”. Bărbatului îi este dificil să recunoască această manipulare subtilă, dar el poate simți că din anumite motive, nu face ceea ce vrea, ci ceea ce este nevoit să facă. El poate simți o presiune constantă, dar nu o asociază cu comportamentul soției.
Soția va fi sigură că a găsit schema ideală pentru a menține căsătoria pe linia de plutire, iar bărbatul va simți un disconfort constant. Mai devreme sau mai târziu, el nu va mai dori să se întoarcă acasă.
De ce sunt asemenea relații tentante?
Aici totul este construit pe șabloane, rolurile sunt distribuite clar. În viața reală, relațiile sunt imprevizibile, nu putem calcula cum va evolua relația cu partenerul. Însă aici, totul este ca în școală: comportă-te bine, fă-ți temele și vei obține o notă bună.
Viața sexuală a unei soții “ideale” este o îndeplinire mecanică a datoriei conjugale, în care adesea nu există pasiune adevărată, iar dacă bărbatul o şi vede, atunci simte că e mimată, simte dorința ei de a părea pasionată, dar de a nu fi. În această situație, el adesea îşi găseşte o amantă. Şi problema nu este lipsa intimității cu soția, ci lipsa emoțiilor și imprevizibilității. Pentru o astfel de soție, baza relației este frica de a-și pierde soțul, iar de această frică trebuie să scapi.
Ce e de făcut în acest caz?
Bărbatul nu are nevoie de o relație ideală şi o soţie comodă, el are nevoie de o relaţie sănătoasă cu un partener egal. Pentru a ieşi din rolul soției ideale trebuie să lucrezi asupra ta. De la ce începi?
– trebuie să înţelegi cum eşti tu cu adevărat şi ce-ţi doreşti. Este un proces lung de autocunoaștere. Învaţă să-ţi auzi dorinţele şi necesităţile, permite-ţi să fii naturală şi să faci ceea ce-ţi doreşti.
– să devii o persoană independentă: să câștigi şi să te întreții singură, să-ţi satisfaci necesitățile de bază singură.
– învață să obţii plăcere din relația cu omul care-ţi place.
– să vorbești deschis cu bărbatul. Despre tot: ce-ţi place în relație, ce nu-ţi place şi cu ce nu eşti categoric de acord. Fii pregătită să negociezi şi să faci compromisuri, dacă opiniile voastre nu coincid.
După ce vei lucra asupra ta, relația cu bărbatul care s-a obișnuit cu o soție “ideală” se poate deteriora. Însă nu trebuie să te temi: acesta este un motiv bun să găsești un bărbat care te va iubi aşa cum eşti: şi bună şi rea în același timp. Doar iubirea adevărată, nu cea ideală, are viitor.
